Victimizari

Te macina gandul ca vrei o masina mai buna sau poate desigur sa-ti innoiesti garderoba sau de ce nu un concediu cat de scurt intr-o tara straina? Versi suficiente lacrimi ca nu ti-ai mai cumparat o noua pereche de pantofiori sau ca nu ti-ai pus si tu unghii false ca prietenele tale? Ai dat o tura de Mall si totusi nu ti-ai gasit nimic pe placul tau si plina de amaraciune ii povestesti iubitului (ca sigur ai si tu pe unu')?
La cafea impartasesti cu fetele decaderea-ti usoara dar sigura...nici nu-ti imaginezi unde aveai sa te indrepti.Te bucuri, razi, cauti atentie facand apel la orice lucru nesemnificativ doar sa-ti demonstrezi si tie ca esti puternica si poti sa-i faci pe bietii de ei.Te simti mare si te bucura "statutul" recent castigat, e ca atunci cand tii un p... in mana si crezi ai puterea absoluta.Te mai viziteaza din cand in cand Ingerul Parvenitismului si il alungi cat ai zice peste...Nu degeaba suntem niste fiinte atat de complexe, doar avem mecanisme de aparare care sa ne mai spele ulcelele folosite in bucataria cea de toate zilele.

-Iubi, noi unde luam azi pranzul?Stiu ca ti-am promis ca voi incerca sa invat sa gatesc dar a venit o prietena pe la mine si am mers la manichiura.Pui, sa nu fii supi, da?Te pup dulce, dulce, dulce...

Te-ai gandit sa te privesti macar 5 secunde din exterior, ca si cum ai fi un observator sa vezi ce dracu' faci de fapt?Visezi la o familie, la un sot iubitor, la copii sanatosi dar vrei sa fii o mama moderna care merge la SPA atunci cand e obosita de joaca copilului sau(privindu-l, ca daca ai fi activa ti-ai rupe unghiutele abia puse, nu?)
Sau esti una dintre sutele de admiratoare ale lui Jose Armando si schimband pampersu' lu' ala mic ai ratat sfarsitul serialului si te oftici ca maine la cafea nu ai subiect comun de discutie cu vecina de vis-a-vis?Sau si mai amuzant, fiind complet implicata in discutii interesante pe mess si "facebox" ai uitat robinetul deschis in baie si s-a inundat apartamentul iar apogeul este atins atunci cand dand pe razatoare marului se rupe unghia pusa cu o zi inainte.

E trist, stiu...iar eu mai pun si paie pe foc...Macar aici sa-mi exersez si eu latura usor ironica, cu toate ca nu-mi iese prea bine.Corect. Ai citit bine, totul trece prin prisma eului meu narcisic; bietul de el...

Atata nevoie de imbratisare ca nici nu-mi mai pot stapani lacrimile ce se revarsa din ochisorii frumosi;
Atata neincredere ca nu mai exista dorinta de a merge mai departe;
Atata amaraciune ca intalnirile cu o alte persoane devin grele;
Atat gust amar ca dupa dulce se vrea acru;
Atata lipsa de dorinta ca nebunia ajunge dorinta si dorinta devine o alta natura si natura este "fiica universului"
....................................................................................................................................................................
Ar mai fi multe de spus dar factorii exteriori sunt mereu prezenti si ... exista alte forme de inteligenta

"Somn usor"

Mai am un singur dor

...de Noiembrie

(Re)Vii?
Raven...
Astept indelung lasarea serii, vreau sa primesc iarasi imbratisarea binefacatoare, vreau sa gust din potirul noptii.
E sanatica dorinta mea.De vrei sa ma cunosti, sa ma atingi, priveste-mi dara, cu aceiasi ochi blajini, zborul de revenire la viata.
Inca imi sclipesc ochisorii ca odinioara, ma raportez la viata eliminand niste croncanituri de neinteles si uneori mai dau o tura, privind de sus oamenii, incercand o intalnire tot in vazduh poate cu un biet suflet.Seri calde de Noiembrie petrecute cel mai probabil in alte dimensiuni asa-zise lumesti, vrand parca sa ofer iara o parte din mine.

Voi ajunge sa te simt alaturi de mine cand voi atinge un nivel superior al intelepciunii mult dorite.

Intelepciunea nu consta in a sti cum sa speli geamuri, ci in a o face.

(din Intelepciunea Zen)

Magia momentelor ramane pastrata intr-una din camerele din Castelul Interior, transformata in Sanctuar. Castel cu scari din lemn masiv, la fiecare pas scartaie si tresari.E intuneric, te folosesti de lumanari.Iti aruncii ochii in jur si vezi candelabre imense.Umbre jucause te petrec pana la turnul din aripa de est.Ajuns acolo, vrei sa deschizi usa de la Casa Clopotului.Esti surprins cum vezi ca o alta Umbra se apropie si incepe sa  faca meditatie pe dangatul Clopotului.E un Clopot mediu, din bronz si argint, cu cateva motive decorative.

Se trage Clopotul pentru a alunga spiritele rele, pentru a dispersa usor norii pe timp de ploaie sau furtuna.Acum e liniste, nu simti prezenta spiritelor rele si nici nu vezi nori greori pe cer.Liniste.Te intrebi daca ar fi bine sa incerci sa te bucuri de dualitatea acestuia sau sa ramai tot un mic observator.Ramai pe loc si urmaresti in continuare secundele cum se scurg, sunetul cum se lanseaza in calatorie, cerul cum atent se supune, vantul cum doreste sa ajute, cum ia de brat fiecare fir de praf ...

Faci pasi,faci pasi marunti si te apropii, zaresti in dreapta o perna si te asezi.Scoti carnetelul de notite si te apuci de scris.Iti reamintesti de o dupa-amiaza de primavara din Cismigiu cand te-ai oprit pe o banca si ai inceput sa scrii tot ce-ti trecea prin cap, notai cu fidelitate fiecare gand cu legatura sau nu, notai si te bucurai de emotia ascunsa a creatiei.

Te readuce in prezent cantecul aripilor lui, asezat pe pervazul turnului.Te atrage sclipirea din ochii sai timizi. Te ridici, te indrepti catre el aproape hipnotizat, il atingi, e minunat...

Oh...e tarziu, a trecut si aceasta zi...se lasa seara, soarele isi respecta ritualul de asfintire...
Pentru mai tarziu...

"Somn usor"

Devenire in ridicol

Merg sa iau o gura de aer!

...(20 minute mai tarziu)...am revenit cu o pofta si mai nebuna de stat in inutilitate.Suntem impreuna si mereu separat.Credeam ca sunt acolo pentru tine si nu am fost niciodata cu adevarat.Cum as putea sa te parasesc inca o data? Cum as putea sa cred in Adevar, Dreptate, Frumos ? Lungile discutii usor intelectualizate, ma faceau sa cred ca sunt desteapta, frumoasa, puternica si...curajoasa.Stii, poate mult mai bine decat mine, ca lucrurile nu stau chiar asa.Mai mult ca niciodata simt ca merit sa raman in punctul de unde mai ieri am plecat plina de speranata si cu inima cat un purice.Denigrarea radacinilor doare iar planta se usuca in timp.Nu sunt departe de nebunie, asa-i?

Tocmai am mancat o para, e dulce-acrisoara; am refuzat o invitatie de a iesi la suc cu niste persoane(fosti colegi) cu care nu am avut contact de mai bine de 2 ani, despre ce as putea sa vorbim, mai ales ca eu sunt Prea in apele mele?

Prea...filosofia acestui cuvintel ascunde secretul unei vieti cumpatate.Ma aveam, pana mai ieri, curata, plina de frustrare si mai buna...azi am dezvelit cufarul facut din lemn de stejar si am dezlantuit haosul Facerii.Energia vitala nu-mi mai este benefica, pentru ca nu mai cred, nu vreau sa cred si nu gasesc nici motive.

Credeam ca sunt sensibila, ca sunt buna, dulce, dragalasa dar nu, nu este adevarat...e o uratenie morbida...caut cuvinte sa impresionez simtamintele si nu iese nimic, banal si brutalitate la ordinul numitorilor.

Cum se face ca traim in aceasta bezna unde abia de mai zarim niste umbre, parca si ele speriate si tacerea adanca.Nu vreau ca din disperare sa ma leg de viata prin liantul verde din jungla.

Imi pare rau pentru tot.Se spune sa nu-ti para rau de alegerile facute pentru ca la acel moment pare-se sa fi fost cea mai buna varianta. Ei bine...mie-mi pare rau de multe, atat de multe...iar liniste, pace, iubire nu mai merit.Mi-e dor, dar parca nici dorul nu-si mai are rostul in lumea mea.Firea omeneasca, oh doamne...

Am plecat cu ganduri marete si am revenit invinsa si n-am nici un motiv sa mai plec.O noapte frumoasa cu cer senin si cantec de tara, cant de cocos, latrat de Grivei si multe frunze cazatoare...Astrele nu au fost in toane bune in urma cu 23 de ani, am fost conceputa intr-o cabana fara lumina din Brasov...si iata ca a iesit lumina...Eu, o ratata frustrata...si uite cum caut cuvinte care sa ma duca iar la tine, pentru ca nu am cum sa te mai chem decat cu gandul.

Un al doilea Dumnezeu ai devenit, iar eu, eu nu mai cred in nimic.O forma de meditatie incerc tot cand revin la tine, cand te caut, cand iti vorbesc.

Mi-e scarba si lista creste pe zi ce trece si muzica rock persista si gandurile gonesc...

"Somn usor"

de Discutie...

Subiect intrigant, de neinteles, ce trezeste multa verva...Am devenit...

"cel mai puternic sentiment se stinge fara un raspuns"

Si s-a dus usor pe cararea din padure

Am citit primul capitol din "Heidi, fetita din munti"-Johanna Spyri, l-am inceput pe cel de-al doilea, am fost intrerupta si...m-am oprit de tot.
Am crezut ca as putea rezona dar nu...
Drum...

"Somn usor"

Miraje

Poate intr-o zi voi fi mai buna decat sunt acum...

Poate atunci voi putea spune Lor ce e in minte, chiar daca prietenii imi spun ca nu toti merita.A cui e vina?A lor ca au un creier si nu-l folosesc, a lor ca duc povara unui destin pe jumatate condeiat de predecesori, nu voi afla curand, poate e acesta misterul ce-mi face cu ochiul, daca altele si-au urmat intuitia...

Ar fi bine sa dorm, omul din umbra nu ma lasa, ma tine treaza in bucuria linistei, a noptii mult iubite.Te gandeai sa vezi pietre ascunse doar ca sa creasca? Am abandonat tot. De ce as continua ? Pretind un interes galant pentru firele de ite atent crosetate si cred cu tarie ca va iesi o haina ce-mi va fi suficienta pentru frigul ce va sa vie.




Consum

Astept cu nerabdare ziua cand voi pierde iar.Deja ii favorizez aparitia. De ce sa nu-mi manifest absolutul iubirii? Cum as putea sa-mi refuz un astfel de privilegiu, cand stiu ca voi primi tot ceea ce-mi doresc : imbratisari, multe lacrimi, durere tacuta (pana de curand nu stiam ca durerea mea poate avea glas, atinsesem performamta unei narari si eram tare mandra), regret si putina vinovatie.

M-am asezat pe unde am gasit loc liber. Indur conversatii frumoase. Ma bucur de accesele de izbucnire infundate de glasul ragusit al neajunsurilor culpabilizatoare. Liniste interna cu frecvente intreruperi umane ce cauta intelesuri pentru comportamente si valori intolerabile, noi, neobisnuite, stranii, pamantesti.

Lupt pentru necuvinte.Ele, cuvintele, nu ma ajuta acum, nici nu ar avea cum s-o faca, un paranormal aproape de normal, atat de aproape incat am uitat pentru ce sunt aici. Sa-ti intind mana sau sa te las pe tine sa-mi ceri?Sunt normala pentru ca apartin, conform testelor, majoritatii, sunt anormala pentru ca nu am nimic in comun cu voi.Daca m-as apropia de voi fiind imbracata in negru, m-as apropia sfios, bucuros, calduros, prietenos de lumea voastra colorata, nu m-ati primi, as fi supusa unor investigatii culturale si as fi o mica raritate, un mic UFO si m-ati supune iar testelor.Nu am nevoie de masuratori pentru ca nu-mi confirma realitatea absoluta ci doar pe cea tangibila.

Consum mult si produc neplacere, adica mila.Ce sa fac eu cu mila?
Un secret : imi tine de foame...din acest motiv am inceput sa mananc mai putin si...arat si mai bine...inca un motiv sa ma iubesc mai mult.

Tu...
Spune-mi e vezi! Daca te raneste voi schimba totul, dar tanjesc dupa un raspuns.Te rog...
Daca ar fi sa spun : Imi pare rau! ar fi pentru faptul ca am supt toata seva si aproape te-am uscat, tu crezand ca ai inflorit.Ti-ai dus ulciorul la izvor, mergand doar pe aceeasi carare bine stiuta, daca ai fi schimbat, te-ai fi temut pentru ulciorul meu deja ciobit...
A fost o vreme cand ti-am citit scrisorile catre Viata si...am chicotit inocent pentru ca nu stiam.Ti-am trimis o scrisoare si s-a ratacit, Ar fi fost Prima catre tine.Inca un semn de abandon.Cum sa mai dorm linistita atunci?Cum?


Lumea se trezeste usor...Cere explicatii si oricum nu intelege.De ce ar intelege?De ce s-ar obosi sa inteleaga?E deja obosita de munca si...poate de prea mult lumesc...Incerc un somn siret, cu obisnuitele lacrimi calde si sarate si cu siguranta voi reveni pe taramul laic adapandu-mi "fereastra sufletului" cu aceleasi lacrimi morbide...

"Somn usor"

Dupa o vreme...

...am revenit...
Nu te uita mirat, de parca nu ai recunoaste ce vezi...e acelasi invelis ce acopera un nou continut explozibil de asta data.
Vechea lumanare arde, acum insa are un motiv bine intemeiat.
Am pierdut urma cristalului si am devenit o umbra...
Stai linistit, sunt bine...Nu-ti face griji...Acum imi exprim si mai bine adevarata fata...
Cu aceeasi superficialitate, cu o doza mai mare de egoism...totul presarat cu nisipul narcisismului...am reaparut...
Imbratiseaza-ma si iubeste-ma mai mult ca oricand, rasplata o voi primi curand...
Ghideaza-ma pentru ca nu stiu incoto sa m aindrept, ma apropii catre cele cunoscute insa nimic nu mai e la fel.Vor ceva de la mine si nu inteleg au de au reusit sa se gandeasca la asta, de parca nu ar avea ochi si macar un graunte de sclipire...
Te simt mereu,
Te simt la fiecare pas,
E dureros cand imi etalez latura pur umana si uit de tine,
E strigator la cer cum pe zi ce trece ma aproii iar de viata normala,
E trist pentru ca sunt ignoranta
E dezamagitor sa ma privesc in oglinda si sa vad ramasitele omului ce l-ai vrut odata,
E bolnavicios felul cum am ales sa traiesc,
Ii ranesc pe toti, da, ii ranesc pentru ca nu se pun macar pentru o clipa in locul meu sa vada de ce aleg sa fiu asa, sa vorbesc, sa gandesc asa...
Ma bucur cand fac lucruri ce m-ai invatat, sunt asa mandra si in interior plang pentru ca stiu ca sunt DOAR UN OM RATAT...
N-ai vrut sa recunoasti asta niciodata, chiar daca eu am pus-o in cuvinte
......................................................................................................................................................................

"Somn usor"